MĂRĂNDENI –
localitate mare, în regiune de coline, pe partea stângă a magistralei M14 Brest
- Odessa, în apropierea de răscrucea șoselei Fălești – Bălți, la 6 km sud de
gara Răuțel. Are hotar cu satele Răuțel la nord, Hiliuți la vest, Natalievca la
est, Glinjeni la sud. În jurul așezării
se văd hârtoape împădurite, pe costișe – livezi întinse. Moșia satului e
marcată cu 4 movile funerare, moștenite din adâncul tumultos al istoriei. La început siliștea purta toponimul
Smărăndeni, de la numele Smaranda, o moșiereasă care
venise aici de prin părțile Hotinului prin 1818 cu întreaga sa familie. Rămasa
văduva, Smaranda a devenit capul familiei si pentru a-si lucra pământurile a
chemat oameni din alte părți. Curtea ei era situata în mahalaua veche de astăzi.
În jurul curții au început a se construi case, a se largi suprafețele populate.
După decesul Smarandei, localnicii au hotărât sa dea denumirea acestei așezări
in numele moșieresei lor Smaranda, adică Smărăndeni. Cu timpul aceasta denumirea s-a modificat ajungând
denumirea de astăzi Mărăndeni. Localitatea a fost menționată în scris la
8 august 1847. Primele familii care au trecut cu
traiul aici au fost familiile: Banu veniți din Soloneț, Gorban - veniți din
Ceabrii. Veniții au ales locul pentru sat pe malul râpii, deoarece apa e mai
aproape de suprafața pământului, ca exemplu, cișmeaua de lângă familia Bercea,
care se păstrează si până astăzi. Având
pământuri mănoase, bogate în humus și izvoare, noua așezare de pe moșia
boierească se extinse repede. Către sf. sec. XIX, la recensământul din 1897,
Mărăndenenii au intrat în condica așezărilor basarabene ce depășeau 500 de
suflete. În acel an satul număra 1270 de oameni (647 de bărbați și 623 de
femei), dintre care 1260 erau ortodocși. La 1904 Zamfir Arbore văzu localitatea
cu ochi de geograf și statician: ,,Mărăndeni, sat mare în jud. Bălți, volostea
Slobozia-Bălți, spre est de șoseaua Bălți-Sculeni. Are 172 case, cu o populație
de 920 de suflete. Țăranii posedă pământ de împroprietărire 1231 desetine.
Proprietarii Agop și Sergiu Popovici au 2172 desetine. Sunt vii, prisăci și
livezi de pomi…,,
Ce epidemii și cataclisme au putut să
zdruncine atât de mult populația că în decurs de 7 ani (1897-1904) au micșorat
satul cu 350 de suflete? Țăranii au trecut la muncă în orașul Bălți, ori s-au
lăsat măguliți și au plecat în regiuni îndepărtate din Rusia să se pricopsească
cu pământ? Acest fapt rămâne o enigmă.
Se știe cu precizie că în 1933 din cei 564 de
copii de vârstă școlară la Mărăndeni erau înscriși în cataloage numai 196, deși
satul dispunea de 4 învățători – Gheorghe Ciomârtan, Emil Andreeșanu,
constantin Dumitriu și Teodora Balcan.
Apoi evenimentele au luat o întorsătură
bruscă și tragică. La 22 iunie 1941 s-a început cel de-al doilea război mondial, iar în
1944-1945 au fost mobilizați în armata roșie peste 100 de oameni. Când s-au
lăsat zilele de pace, satul rămase văduvit de 38 de bărbați. În cartea gloriei
militare sunt înscriși pe vecie: Grigore Baciu (192-1945), Filaret Baghici
(1924-?), Șulim Bahner (1923-?), Vasile Banu (1905-1945), Vasile Cadeniuc
(1900-1945), Alexei Cazacu (1917-1944), Ion Cojocaru (1922-1945), Toma Creangă
(1912-1945), Andrei Crîșmaru (1903-1945), Anton Donțu (1909-1945), Filip Donțu
(1925-1944), Gheorghe Drențu (1913-1944), Vasile Fruntașu (1915-1944), Constantin Jitariuc (1922-1944), Constantin
Ioxa (1914-1944), Ion Lavric (1921-1945), Maxim Lavric (1900-1945), Alexandru
Liproseanu (1924-1945), Tudor Lupașcu (1908-1945), Vasile Lupșcu (1915-1945),
Anton Mitrofan (1922-1945), Iosif Motincu (1915-1944), Tudor Oboroc
(1927-1944), Pavel Olaru (1910-1945), Tudor Pasecinic (1921-1945), Vasile
Pasecinic (1901-1945), Ștefan Peliț (1923-1944), Sava Pîtranco (1900-1945),
Vasile Poslic (1901-1945), Mihail Prodan (1922-1944), Fadei Sivaev (1910-1945),
Nicolae Stîncă (1921-1945), Emilian Șciuca (1917-1945), Petru Teiman
(1900-1944), Constantin Terman (1925-1945), Pavel Ulanov (1916-1945), Anton
Vetrici (1925-1945), Nicolae Vetrici (1917-1944).
Deportările staliniste au acutizat și mai
mult durerea oamenilor. Din Mărăndeni au fost strămutați în regiunile siberiene
Tomsk, Irkutsk, Kurgan: Anastasia Banu,
Iacob Banu, Domnica Bercea, Elena Cazacu, Emilian Cazacu, Loghin Cazacu,
Nicolae Cazacu, Parascovia Cazacu, Toma Certan, Ana Crilic, Nina Crilic, Ion
Isac, Ana F. Moraru, Ana V. Moraru, Anatol Moraru, Chiril Moraru, Gheorghe
Moraru, Ion Moraru, Nadejda Moraru,
alexandra Olaru, Ecaterina Olaru, Ion Olaru, Margareta Olaru, Nicolae Olaru,
Petru Olaru, Vasile Olaru, Irina Pinteac, Ana Popovici, Grigore Popovici, Maria
Popovici, Simion Prodan, Ana Raranceanu, Andrei Raranceanu, Boris Raranceanu,
Haralampie Rogojină, Vasile Vascan, Gheorghe Vetrici, Grigore Vetrici, Ion
Vetrici, Ion Vetrici, Mihail Vetrici, Roman Vetrici, Varvara Vetrici, Vasile
Vetrici, Stepanida Vetrici.
Colhozul ,,Miciurin,, prin anii 70-80 ai
secului trecut, își făcuse bun renume în r-nul Fălești prin hărnicia și
eforturile țăranilor. Având în 1973 o populație de 3141 de locuitori,
Mărăndenenii dădeau anual producție de peste 2 mln. de ruble., cultivând
intensiv sfecla de zahăr, floarea soarelui, tutun, cerealiere, îngrijind bine
plantațiile de livezi. Rentabilitatea depășea 62%. Deci nu-i de mirare că în
acea perioadă construcțiile de case și așezăminte social-culturale luase o
amplă desfășurare.
Despre sătenii acestui sat se poate spune că
sunt harnici, îndrăgostiți cu patimă de natura ce-i înconjoară, înzestrați cu
un spirit inventiv de gospodărie.
În prezent, satul Mărăndeni se întinde pe o
suprafață de 4326 ha, cu o populație de 3150 de locuitori și 1142 de
gospodării. Pe teritoriul satului activează S.R.L. – uri, moară, punct de colectare a floarea-soarelui, biserică, gimnaziu, grădiniță de copii, casă de cultură, 2 biblioteci, centru medical și farmacie, oficiu poștal, ateliere de prestarea serviciilor populației, câteva
magazine. În centru satului se află Monumentul Eroilor căzuți în cel
de-al doilea război mondial.
|
|